La început a fost cuvântul… Au fost cuvintele care țin de baza supraviețuirii: „Vă doare ceva?”, „Haideți să vă consulte un medic”, „Luați o sticlă cu apă”, „Poftiți o pătură”. După nenumărate ore de drum și de așteptare pentru a se îmbarca pe bacul ce face legătura între Ucraina și România, oamenii ajungeau de pe malul cu războiul pe cel cu pacea, secătuiți de puteri. „Nu am mai văzut în viața mea atâta tristețe, tristețe e puțin spus. Erau foarte mulți copii, foarte mulți bunici, unii dintre ei de-abia se puteau deplasa, era un frig groaznic. Foarte mulți dintre cei care ajungeau în România nu plecaseră niciodată din țara lor și nici nu și-ar fi dorit să o facă”, își amintește tânăra.
https://warstreetjournal.eu/ro/story-ro/item/321-un-manual-care-asteapta-vara